R. Moldova, curiozitate stiinfica la Leipzig

Cele mai recente dezvaluiri pe platforma WikiLeaks a australianului curajos Julian Assange confirma, prin publicarea corespondentei pe electronic a renumitului institut american de geopolitica Stratfor, intentia Germaniei de a-si imparti R. Moldova cu Rusia. In ordine alfabetica avantul german tehnico-stiintific aplicat cunoaste sub litera „M”, Mercedes, M.A.N si, mai recent, si R. Moldova.
Stiinta Germaniei si spiritul iscoditor al oamenilor de stiinta germani si-au gasit, prin infiintarea Institutului Moldova (MIL) pe langa Universitatea din Leipzig in 2005, un nou punct culminant, in buna traditie a geopoliticii germane din sud-estul Europei. Aceasta perla in lantul laboratoarelor ideologice si propagandistice pentru articularea si implementarea intereselor germane peste hotare, deghizata in institut stiintific pe langa una din cele mai reputabile universitati germane, este, gratie Berlinului, eticheta moldovenismului stiinfic din zilele noastre.

Profilul interdisciplinar al MIL inscrie in cadrul studierii moldovenismului palierele istorice, sociolingvistice, politice, economice, cultural-antropologice si mass media, toate vizand o aplicare practica. Conducatorii institutului au considerat drept necesar, datorita „adevaratei babilonii” a conceptelor cheie precum natiune, limba, identitate din R. Moldova, editarea unui lexicon intitulat „Natiune, Identitate, stat de drept in Republica Moldova, notiuni istorice si social-politice”. Printre cei zeci de autori germani, moldoveni si romani ai acestei infumurari copertate se numara si Domnul Iulian Chifu, astazi Consilier Prezidential la Cotroceni. Efortul de a constitui o limba si un popor nou, deosebit de cel roman, este cel mai bolsevist angajament al zilelor noastre. Acest proiect al oamenilor de stiinta, care este echivalentul implantarii unei aminitiri false in perceptia de natiune a moldovenilor dar si a romanilor, arata cadarnul politicii externe al Germaniei din R. Moldova. Printre publicatiile stiintifico-separatiste romanofobe se numara si mistificarea harniciei si colonizarii germane a Basarabiei in jargonul secolului al XIX-lea, europeizarea lui Dimitrie Cantemir, dezbateri geopolitice, dar si pentru linistirea spiritelor, prelegeri despre boli infectiose pe urma migratiei in R. Moldova.

Europeizandu-l pe Dimitrie Cantemir, se pierde si originea sa moldo-valaha, demoland astfel sistematic o baza culturala romana in favoarea unei noi idei nenaturale si pseudo-nationale europene. Pe cat are la Berlin argumentul oricarei politici europene la baza o interpretare destul de unilaterala si germanocentrica a notiunii unui „principiu natural”, pe atat sa ni se ingaduie si noua o explicatie fireasca a colaborarii coautorilor romani si moldoveni, ca nicio inima de roman nu ar elogia moldovenismul fara a fi angrenat intr-un proicet politic si remunerat, de talia lexiconului modovenesc finantat de Berlin.

In mod special mi-a atras atentia simpozionul de la data de 21-23 august 2009, odata cu implinirea de sapte zeci de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop. Brosurica evenimentului organizat de MIL arata pe verso stegulete hitleristo-sovietice, de parca – fara a citi mai cu atentie – am crede ca este invitatia la o serbare de ziua mamicii la gradinita. Pentru cei care isi mai amintesc din copilarie sau din povestiri nedreptatea, ostilitatea si segregarea nationala pe urma acestui tratat, textul editat de MIL de pe brosurica evenimentului pune accentul pe diferenta interpretatorie intre este si vest a tratatului, cautand, prin diferitele prelegeri cu ocazia simpozionului, sa asigure o mai buna intelegere a istoriei. Chiar daca dupa traditia romaneasca mortul se spala de straini, pentru romani acest tratat este, in consecinetele sale secesioniste si dupa sapte zeci de ani, cat se poate de viu si reprezinta un sentiment sumbru in amintirea colectiva nationala, ca sa permita unui Dietmar Müller o cuvantare indiferenta si nesensibila intitulata „Consecintele Tratatului Hitler-Stalin ca discurs al victimei in Romania”. Romania este o victima a politicii germane hitleriste dat fiind faptul ca Tratatul Molotov-Ribbentrop nu doar a ciopartit frontierele tarii, dar ne-a si impins in bratele fascismului, dupa ce tot Hitler a acceptat tacit ruperea Basarabiei de Romania. Romania este o victima in sensul cel mai propriu al cuvantului si nu se victimizeaza precum sugereaza titlul Domnului Dietmar Müller.

De preferat ar fi ca MIL macar sa se fi distantat de spiritul dusmanos al tratatului daca Germania, nici pana in zilele, noastre nu a condamanat oficial cel mai ostil tratat la adresa Romaniei din ultimii 100 de ani, precum a procedat Rusia sub Yeltin.

Lipsa de sensibilitate politica la adresa unei natiuni divizate o exprima si ultimul ministru de externe al Germaniei Rasaritene, Markus Meckel care, la randul sau, a indeplinit, ca membru al comisiei pentru afaceri externe al Bundestagului (pana in 2009), o misiune nenaturala a Germaniei la Chisinau si care pana in zilele noastre, prin forumul moldo-german, este printre cei mai vestiti pretorieni ai Berlinului la Chisinau. Este totusi de neinteles faptul cum ultimului minsitru de externe al Germaniei Rasaritene, care a fost printre promotorii unificarii Germaniei, ii lipseste cu desavarsire spiritul unionist cu aplicare directa in Moldova, influentand politica Moldovei doar spre Bruxelles si nu spre Bucuresti. De ce nu a cautat sa integreze Germania Rasariteana in UE, daca si in spatiul roman are astfel de viziuni politice nenaturale? Germania, ca stat national care si-a cerut dreptul cuvenit la unificare, nu are mai mare vechime decat statul national roman, fiind ambele infiintate in anii saptezeci ai secolului al XIX-lea.

Printre teoreticienii nenaturali ai noului europenism sub egida ruso-germana conturat la Meseberg se afla si Domnul Holger Dix, direcotrul altei fundatii germane cu deziderat stiintific geopolitic, Konrad Adenauer. Se impune intrebarea cum ar fi reactionat Berlinul daca la Bucuresti s-ar fi infiintat un institut pentru cercetarea Germaniei Rasaritene inca dupa 1990.

Pentru multi cititori, caderea Cortinei de Fier dincolo de Prut a insemnat si sfaristul unei politici de moldovenizare a Uniunii Sovietice, care timp de cateva secole a incercat sa-si justifice pretentiile asupra Basarabiei prin niste teorii romanofobe, punand bazele unui moldovenism pseudo-stiintific. Deoarece caderea Cortinei de Fier a dus si la o prabusiere a Uniunii Sovietice, vidul de influenta politica intr-o zona cheie la periferia Europei a dat curs unui nou avant moldo-stiinfic in Germania. Aceasta implicare nenaturala a Rusiei si Germaniei in R. Moldova va continua atat timp cat Romania nu umple un vid politic cu un avant cultural legitim, explicand astazi breslei geopolitice germane ca istoria si cultura romana, la fel ca si cea germana, nu s-a format in granitele unui singur stat. Cultura romana nu poate fi explicata dupa gustul si preferintele puterilor europene, nici la Moscova si nici la Berlin si nu necesita mediatori culturali. Precum Rusia avea pretentii ca R.S. S. Moldoveneasca sa apartina Uniunii Sovietice, are si Germania ambitia ca R. Moldova sa apartina, intr-un viitor cat se poate de apropriat, Uniunii Europene.

Acesti reputabili oameni de stiinta ar trebui sa realizeze ca unei tari care acorda un premiu Mihai Eminescu si nu Goethe nu-i va putea nimeni in lume rapi avantul firesc, unionist si natural, traducandu-l in europeism stiintific. Cert este ca, precum s-a prabusit colonialismul si a cazut Cortina de Fier, nicio implicare nenaturala nu va tine la nesfarsit. Asadar, e firesc daca, dupa sute de ani de la colonizarea Africii, lideri africani raspund albilor rataciti ca replica la elogierea mitului eurocentric al dezvoltarii si civilizatiei simplu si la obiect: „whity, go home!”.

Sursa: www.corectnews.com