UE, paradigma europeana a apartheidului

Ar fi gresit sa credem ca poltica de apartheid a Africii de Sud s-a rezumat doar la o politica de asuprire rasiala a populatiei de culoare sub dominatia alba minoritara. Similar cu modelul de integrare europeana a unei Europe cu doua viteze cunostea si sistemul de la Pretoria un apartheid mic si unul mare: In timp ce apartheidul mic reglementa segregarea populatiei in viata de zi cu zi, prin diferite legi care sa asigure accesul separat la transportul public, educatie, asistenta medicala si in general la serviciile publice, apartheidul mare reglementa impartirea teritoriala a tarii in zone pentru albi si bantustante pentru africani.
Europa celor doua viteze, prevede un model si nivel de integrare diferit al centrului fata de periferie, care se manifesta in mod evident prin bunastare la centru si impovarare la marginea spatiului european. Transformarea bantustanelor gratie Pretoriei in state asa-zise independente sub controlul unor kaizeri provinciali a fost pasul esential in compartimentarea Africii de Sud, pentru a asigura un control eficient al populatiei de culoare. Unul din cei mai cunoscuti conducatori al bantustanului Transkei a fost Kaizer Matanzima, care inarmat pana in dinti tinea tribul Xhosa sub control ca sa nu dea tarcoale prin tara albilor. Inarmarea sefilor acestor pseudo-state de catre Pretoria trebuia sa asigure ordine si disciplina la portile Africii de Sud, folosind „suveranitatea” bantustanelor drept instrument de control mai eficient prin organele lor proprii decat prin politisti albi.

Iar astazi in UE? Astazi in UE dinamica este putin diferita: In timp ce Africa de Sud a creat state pseudo-suverane, UE a redus suveranitatea statelor la nivel de fictiune cu acelasi scop. Similar recomandau si expertii nazisti (Osterfeld si Windschuh) pentru Europa modul de exercitare a influentei sub forma indirecta, prin elitele locale, tocmai pentru a nu starni ura fata de hegemon si de a nu stimula lupta pentru eliberare. De aceea se bazeaza UE in aplicarea inumanelor masuri de austeritate printre altele la Bucuresti pe prezenta a tot puternica a unui alt Kaizer „Metereza” care tine o populatie impovarata sub control. Elitele bantustanelor erau aliatele cele mai fidele ale regimului de la Pretoria. Coruptia in bantustane si nepotismul politic erau baza de functionare a unui sistem care a intrat in istorie drept cel mai odios si inuman model de exploatare din lume. Doar asa in numele autodeterminarii triburilor sud-africane puteau 10% albi domina 90% africani si doar asa se pot controla si exploata in UE sub regimul austreitatii, de la Lisabona la Suceava peste 400 de milioane de oameni.

Cele 10 pseudo-state sud-africane, nerecunoscute la nivel mondial, asezate in vecinatatea minelor de aur si zonelor industriale au pus bazele exploatarii sistematice a populatie de culoare, precum a asigurat intrarea Romaniei in UE pentru marile concerne europene accesul liber la bogatiilor naturale ale tarii, tranzitarea terestra si fluviala gratuita a si transformarea tarii intr-o piata de desfacere fara precedent. In timp ce Pretoria profita prin compartimentarea spatiului de influenta politica a Africii de Sud, de un sistem de siguranta politeneasca extrem de eficienta, de forta ieftina de munca a africanilor si de consumul de produse sud-africane pe datorii la banci sud-africane, ideologia rasiala dezvolta idei tot mai creative pentru a asigura si o baza morala a acestei segregari odioase.

Romanul inca nu a inteles ca discursul UE sugereaza in mod subtil, intr-o analogie perfecta cu misionariatul colonialistilor si notiunea pacatului ancestral, mitul incompetentei si incapacitatii de adaptare, integrare, absorbtie de fonduri si combatere a coruptiei. Fonduriele UE sunt in realitate, un mit, o sansa practic inaccesibila (circa 5% pentru Europa de est). Aceasta sansa virtuala este doar un subiect preferat al analistilor entuziast-integrationisti care explica din zori mantuirea neamului prin absorbtia fondurilor. Ca membri egali a acestei uniuni virtuale si ca un bantustan al Berlinului, noilor membrii din Europa de est, li s-ar cuveni pentru sacrificiile facute un sprijin mai generos, lipsit de ipocrizie din partea uniunii.

Tehnica integrarii caroline, veche de peste o mie de ani, care prevede pentru popoarele din estul Europei rolul unor metereze impotriva unor inamici extra-europeni, poate functiona cel mai eficient cand meterezele nu sunt unite si cand fiecare trib stapan pe o reduta europeana, incurajat de dreptul la autodeterminare ar kosovaiza mai fiecare sat. Odata cu caderea cortinei de fier s-au destramat si Cehoslovacia si Iugoslavia dupa recunoasterea Sloveniei de catre Germania ca stat independent. Lozinca autodeterminarii in stil pretorian si manipularea minoritatilor in Balcani este sabia lui Genscher peste capul fiecarui stat din estul Europei, amenintat de o noua kosovoizare. Privind conflictul de interes in Europa, acesta este mai mare de la vest la est decat in directa noastra vecinatate.

Pana la primele alegeri democratice in 1994 guvernul de la Pretoria afirma ca asigura prin Apartheid totodata pacea si intelegerea in regiune intre triburile care se dusmanesc. Realitatea a fost cu totul alta; triburile au trebuit tinute separat ca sa nu se uneasca impotriva hegemonului, care odata cu castigarea alegerilor au dus o adevarata politica in interesul populatiei majoritare si au alungat marionetele din bantustane.

Care a fost probabil lectia sud-africana pentru UE? Doparea bantustanelor cu credite si produse din import si desfiintarea mestesugului autohton, fara o integrare politica in structurile comunitare pare sa fie varianta de la Bruxelles a politicii de la Pretoria. Apartheidul la nivel oficial a concretizat timp de cateva decenii legalizand si sistematizand dominatia albilor in sudul continentului african, veche de cateva secole, punand bazele exploatarii zacamintelor aurifere, a pietii de desfacere africane si a fortei de munca ieftine. Similar a legiferat integrarea europeana acea situatie deplorabila a tarilor din Balcani sub presiunea economica a occidentului, care anihila oricare dezvoltare in Tara Romaneasca asa precum o deplangea Eminescu cu peste o suta si patruzeci de ani in urma.

Ce a primit Romania de la UE in schimb in afara de lozinci si monitorizare? Fara loc de munca in Africa de Sud, dreptul la libera circulatie al negrilor era ingradit, precum este si al romanilor in UE accesul la piata muncii. Un simplu pasaport romanesc cu „Uniunea Europeana” pe coperta ramane un pasaport de bantustan. Asa cum Pretoria nu dorea un influx de negri rezidenti in orasele albilor si efectua la toate punctele de trecere intre bantustane si Africa de Sud controale de pasapoarte, simtim si noi discriminarea europeana fiind lasati in afara spatiului Schengen. Aceasta politica discriminatorie din Africa de Sud, care a creat prin bantustane frontiere poltice impotriva oamenilor, pastrand insa un spatiu economic homogen, fara bariere vamale sau monetare o traim astazi la nivelul intregii uniuni. Notiunea de “separate development” o regasim depilda si in politica fiscala a UE, care face din Romania un cotizant sargunicios fara beneficii. In timp ce Romania a renuntat la orice protectie economica prin inlaturarea vamilor si a deschis larg portile spre UE, aceasta ne trateaza precum Africa de Sud trata negrii din Bantustane. Romanii sunt buni la lucru, deoarece am avut grija sa ne dezindustrializam tara, sa ne ruinam agricultura si ne alungam tehnicienii, arhitectii, medicii, profesorii si inginerii pe plantatiile UE.

Se impune intrebarea care este rostul acestei uniuni europene. UE pretinde astazi sa fie si o uniune politica nu doar vamala, care pe zi ce trece, trateaza partenerii de la periferie tot mai mult in maniera pretoriana. In aceasta situatie Romania ar trebui in mod firesc sa-si caute aliati in estul Europei si in Balcani, chiar si pe alte continente, pentru a opri politica nemiloasa a austeritatii, care asigura doar locuri de munca in centrul Europei si iluzii de bunastare la periferie.

Cum ne-am putea noi apara interesele? Ghandi a ingenunchiat Imperiul Britanic care exploata indienii si saracea India de materie prima pentru a le vinde apoi textile manufacturate in Marea Britanie, printr-o simpla lozinca „Don’t buy cotton“! Cele mai mari revolte ale africanilor au fost impotriva legii pasapoartelor, care ii obliga pe africani se poarte la tot pasul un document de identitate in Schengenul pretorian. Acele proteste curajoase au intrat in istorie, cum a intrat si apartheidul. Spre deosebire de tribul roman, tribul maghiar a ales un kaizer care nu mai este dispus sa cotizeze Pretoriei si FMI-ului. Ramane de dorit ca protestele publice din Romania sa urmareasca cu alti vecini acest exemplu, chiar daca nu pentru a schimba numele Pretoriei dupa victorie in Tswane (noul nume al capitalei sud-africane) cat pentru o politica axata pe demnitate si mandrie nationala. Din lecţia sud-africana putem învăţa că o vointa politica si o emanciparea a meterezelor de la periferia Europei poate inlatura si cea mai insuportabila nedreptate.

Din istoria Africii de Sud politicienii Romaniei pot invata in mod special – atat cei din gunvern cat si cei din opozitie ca populatia tarii se opune unei clase politice incapabile sa asigura bunastare, echitate si dreptate. Puciul lui Bantu Holomisa contra lui Kaizer Manatzima a ramas un conflict intre guvern si opozitie la nivel de bantustan, in limitele unui discurs simplist. Lipsa de orientare politica a opozitiei cochete de la Bucuresti, si acceptarea planului sinucigas de austritate si stabilitate fiscala chiar inaintea semnarii de catre guvern nu inspira deloc incredere. De aceea putin probabil ca un nou guvern condus de vrun Bantu-lescu sa schimbe ceva la situatia noastra.

Sursa: www.corectnews.com

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.