Competitivitatea internațională a Germaniei: mit sau realitate?

/în , /de

1. Preambul
În cadrul unui articol anterior am prezentat o sinteză a dezbaterilor pe tema deficitului comercial al Germaniei, context în care am arătat că, în cadrul UE, statele membre nu se bucură de un tratament egal, că nu primează interesul de grup (comunitar), ci interesele particulare (naționale), că moneda euro este ținută artificial în chingi tocmai pentru a favoriza economia germană și că toate acestea sunt în defavoarea celorlalte state slăbite deja nu doar de criză, ci și de politicile coordonate de la Bruxelles sub pretextul armonizării intereselor și reducerii decalajelor în cadrul Uniunii.

 

Dincolo de analiza efectelor excedentelor comerciale ale Germaniei (atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul economiei germane), m-am preocupat de identificarea cauzelor ce au determinat acest dezechilibru. Astfel, am opinat că excedentul comercial german este o consecință a creării Zonei Euro (cu toate mecanismele și constrângerile sale) pe o structură de țări neomogene și că excedentele de export nu sunt, exclusiv, expresia performanței, respectiv productivității firmelor unei țări. În cadrul prezentului articol, voi continua dezbaterile pe filiera competitivității (inter)naționale.

2. Schimburile internaționale și competitivitatea – stadiul cunoașterii
Complexitatea economiilor contemporane, diversificarea și specializarea, progresul tehnic, creșterea dependenței de materiile prime, crizele, dar și amplificarea preocupărilor de reducere a riscurilor concomitent cu cele de maximizare a câștigurilor/beneficiilor au reconfigurat rolul, dinamica și structura schimburilor comerciale externe. În ceea ce privește rolul schimburilor comerciale externe, acestea nu se mai rezumă doar la asigurarea dezvoltării economice și sociale a unei națiuni, ci vizează asigurarea unei creșteri, ce-i drept, mai moderată, dar mai stabilă și mai durabilă. Referitor la dinamică și structură, schimburile comerciale externe se remarcă printr-o amplificare și diversificare fără precedent.

Intensificarea relațiilor economice externe au amplificat concurența și au obligat agenții economici (respectiv, economiile în ansamblu) să acorde o atenție tot mai mare competitivității internaționale. În prezent, competiția s-a generalizat, fiind întâlnită la toate nivelurile: țările concurează pentru factorii de producție, firmele concurează pe piața bunurilor și serviciilor, oamenii concurează pentru venituri mai mari și pentru siguranța locului de muncă. Prin urmare, neglijarea (chiar și parțială) a competitivității atrage riscul ca interdependențele comerciale dintre țări să se transforme în dependențe (sau, altfel spus, competitivitatea internațională este condiția esențială a dezvoltării independente într-o lume interdependentă).

Economistul 20 Ianuarie 2013