De ce nu este Cristian Diaconescu un Bugs Bunny

“Twaddle tendency” se numeste in stiinta fenomenul vorbariei. Mai pe romaneste, palavrageala sau efectul “Cristian Diaconescu”. Psihologii argumenteaza ca nestiinta, gandirea lenta si stupiditatea produc in cap nelamuriri. Prin urmare, un val de cuvinte chinuite ar avea rolul de a masca necunoasterea. Acest efect este raspandit mai ales printre fotbalistii care au ratat poarta si trebuie sa explice unor jurnalisti curiosi esecul. Dar si in randurile unor politicieni care nu au avut niciodata o victorie electorala si incearca printr-un discurs alambicat o pasareasca distinsa, ca sa mimeze competenta. Pentru domnul Cristian Diaconescu, candidatul Partidului Miscarea Populara la Presedintia tarii, chiar nu conteaza gradul de popularitate la romani, ci faptul ca pare cel mai priceput candidat.

Domnul Cristian Diaconescu a demonstrat recent efectul flecarelii cu ocazia discursului premierului Viktor Orban de la Baile Tusnad. Cu jumatate de gura ocupata cu o pruna si cu cealalta cu vorbe goale a explicat simpatizantilor PMP ca “axa Moscova – Budapesta nu va trece prin nicio regiune a Romaniei vreodata”. Asa crede domnia sa din auzitele prin cancelaria prezidentiala, ca Ungaria ar pofti, cu ajutorul Rusiei, la o parte din Transilvania?

Initiat in secretele statului, dl. Diaconescu vrea asadar sa arate ca are un avantaj fata de ceilalti candidati, facand, pentru cucerirea sufletelor, alba-neagra cu Ardealul. Oare cat s-a gandit inainte sa slobozeasca porumbelul? In mod sigur a avut in minte stransa sa colaborare cu Fundatia germana “Konrad Adenauer”. Aceasta alonja a Ministerului de Externe al Germaniei care finanteaza miscarea FIDESZ, a premierului Ungariei, il curteaza de ceva vreme si pe mladiosul Cristian Diaconescu. Relatia cu bastionul dogmatic al spatiului vital german a atins in mai a.c. un nou punct culminant: La propunerea iepurelui (patruped cu urechi mari, caruia ii tremura blanita zarindu-si umbra printre tufe) prezidenatial, domnul Traian Basescu i-a conferit lui Hans-Gert Pottering, președinte al Fundației “Konrad Adenauer”, Ordinul Național “Steaua României” — în grad de mare subofițer.

Cristian Diaconescu nu rateaza nicio o ocazie sa se gudure pe langa Germania, sperand ca schimonoseala sa cu valorile europene ii va impresiona pe nemti. Urmand sa intelegem, probabil, ca suntem in preajma acestor valori prin continuitatea in functii politice a fostilor activisti de partid si mentinerea privilegiilor unui grup restrans de oameni, fideli statului, indiferent daca acesta este aparent ceausisto-comunist sau liberalo-european. La un nivel trivial, manifestarea supuseniei prin elogiere poate fi interpretata ca un ultim relict al educatiei comuniste de care s-a bucurat acest fost activist de partid cu studii de specializare in marxism-leninism. Mai grav este insa daca poate fi interpretata ca o dependenta sau vulnerabilitate a unei persoane care aspira la conducerea statului cu mirul unei puteri straine.

Daca Angela Merkel a fost in miscarea tineretului socialist al Republicii Democrate Germane, oare Cristi-om cinstit de ce sa nu o intreaca? Doar a fost secretar adjunct cu probleme politico-ideologice al biroului A.S.C. si judecator satesc, insarcinat cu pedepsirea si infierearea celor care atentau la valorile comunismului local: gaini, corcoduse, malai.

Ceea ce fosta catana ideologica si astazi candidat PMP nu a inteles este ca daltonismul politic de stanga-dreapta de la Bucuresti, traditional fixat cu obstinatie intre est si vest, Moscova sau Berlin-Washington, este astazi depasit. Axa Berlin-Moscova este atat de vizibila si comentata pana in cele mai uitate colturi ale Europei incat numai un santajabil al Berlinului poate critica Moscova cu jumatate de gura, contrabalansand omiterea Germaniei in ecuatie, cu vorbe goale. A trece cu vedere resuscitarea axei Berlin-Moscova, tocmai datorita unor angajamente fata de Germania, nu face decat sa ne arunce mai puternic in bratele Rusiei. Indiferent care ar fi vocabularul dur la adresa Rusiei, trebuie mereu sa ne interbam daca aceeasi politiceni ar repeta acuzatiile si la adresa Berlinului, acesta fiind astazi mai aproape de Moscova decat de Washington. Sintagma euro-atlantica este un produs expirat. Dependentele politicienilor romani de finantarile generoase ale fundatiilor germane in Romania raman, insa. Firesc totodata ca la doi ani de la incercarea esuata de suspendare a presedintelui, camarila basista sa fie inca profund indatorata Doamnei Merekel pentru sprijin.Dar de ce este apropierea ruso-germana pentru evaluarea riscului de instabilitate in zona, cel mai mare pericolpentru Romania? La periferia Europei, Romania traieste cu falsa impresie ca integrarea tarii in UE si jertfa adusa Bruxelles-ului sunt pretul pentru protectia fata de Rusia. Si ce ne facem daca Germania, stapanul Uniunii Europene, bate iarasi palma cu rusii si noi, vrand, nevrand, suntem in masa de manevra a tandemului Merkel-Putin? Trist, dar adevarat ca nimeni nu pomeneste experienta Romaniei pe urma pactului Molotov-Ribbentrop, care a transat Romania in cea mai pragmatica forma a realpolitikului pentru a servi intereselor acestor doua mari puteri. Unii au avut interese economice, iar altii simple pretentii teritoriale. Berlinul a conservat atata Romanie cat sa-si asigure aprovizionarea cu petrol si grane, lasand restul de doua treimi din teritoriul Romaniei la cheremul vecinilor.

Marele cunoscator de politica externa si tarate furate din Ilfov nu realizeaza ca linguselile pe langa Berlin ne vor aduce in scurt timp din nou la scenariul din 1940? Macar sa fi inteles ca ar putea avea de ales candva intre o alianta cu Washingtonul (asa cum a incercat cam fara succes actualul sau stapan) care ar supara evident noua putere euro-asiatica sau sa acceptam sa ne imparta Europa. Nu cred ca un micro-judecator comunist din sectorul agricol este exact acel exemplar rar pe care si-l dorea doamna Udrea in PMP cand si-a exprimat preferintele: “un om tanar, care nu a trait in comunism, care a invatat si s-a dezvoltat in Romania de dupa 1990″. Deciziile sale imprevizibile si bruste, care de la o clipa la alta ii franeaza elanul schiop, ar trebui sa poarte macar un nume. De preferat ar fi un termen din mediul alunecos precum schiul aplin, care se refera la franatul elegant printr-o manevrea laterala numita “Cristiana”.

Bugs Bunny este un patruped inteligent, cu simt al umorului. In mod trist pentru candidat, personajul spre care aspira nu cunoaste ce este palavrageala, pentru ca nu a trait in comunism si nu are de mascat prin vorbe un trecut indoielnic. Dar nu e totul pierdut. Dupa ce va rata si alegerile din toamna, domnul Cristi va mai avea o sansa: sa se profileze pe imaginea de diva vaduva si manierata care ne spune din priviri ca nu a avut parte de barbatul ideal. Asa, cel putin, va face rating la stirile de la ora 17.