Etno-microbul german in organismul european
Dupa aproape un secol de civilizatie tuberculoza reapare in lumea dezvoltata. Parcursul maladiei, de la succesul medicinei la rezistenta bacilului este emblematic si pentru calea de la impaciuire a Europei prin integrare, spre descompunerea statelor membre prin miscari secesioniste. Exact ceea ce medicina si politica ne-au sugerat ca ar fi la antipozi, precum bolile lumesti cu civilizatia moderna, Uniunea Europeana cu nationalismul si sapunul cu raia, par astazi sa functioneze intr-o simbioza inspaimantatoare. „De necrezut”, „inimaginabil”, „uluitor” sau „incredibil” sunt uimirile firesti ale oamenilor in fata acestor realitati diametral opuse. Greseala de gandire consta intr-o autoiluzionare prin care se confunda un nivel actual de dezvoltare tehnologica sau posibilitati multiple de consum, cu invingerea unor vechi suferinte, creand astfel false asteptari
La romani cel mai des prilej de uimire este legat de Ardeal, mereu intrebandu-se in maniera liturgica cum este posibil intr-o Europa unita sa vrea ungurii autonomie. Subiectul Ardealului si teama de al pierde este in mentalul colectiv atat de sensibil incat oricare discutie in materie de federalizare, regionalizare, autonomie regionala, decentralizare, care numai pare sa disloce unitatea nationala, este pusa la zid. Indiferent de rezultatul referendumului din Scotia, nationalismul a revenit printre noi. A se evita de aceea consumul de whisky scotian in Romania tocmai pentru a nu deschide subiectul Ardealului si a impiedica contaminarea cu microbul nationalist? Daca separatismul in Ucraina a fost vazut cu o oarece acceptanta similara cu normalitatea unui caz de tuberculoza in Africa, atunci actul electoral din Scotia in sine este dovada ca raia nu ocoleste nici inalta societate. Odata ce in Europa notiunea de autonomie s-a stabilizat la un nivel inalt si eroziunea statalitatii afecteaza una din cele mai mari puteri ale lumii, pentru celelalte state subordonate Bruxellesului sau Rusiei secesionismul devine Sabia lui Damocles. Tragica ironie este ca atat integrarea in UE cat si diferitele instrumente de protectie ale drepturilor minoritatilor nu pot opri erodarea statului national. Dar cum s-a strecurat acest microb preistoric pana zilele noastre? Cel mai prielnic mediu il asigura conceptul german de autodeterminare a popoarelor. Pe cat pare de fireasca si binevenita aceasta fictiune politica, pe atat este prin aplicarea ei la liberul arbitraj al Germaniei cea mai eficienta arma de fragmentare a statelor nationale.
Etno-politica este tavalugul german pentru implementarea intereselor Berlinului in lume. Ceea ce Germania a initiat in urma cu o suta de ani prin celebrul ei agent Max von Oppenheim in fostele colonii britanice, din Egipt pana in Afganistan, pentru a invinge Marea Britanie, sugerand lumii arabe ca Djihadul (razboiul sfant) trebuie sa fie o actiune politica in spiritul dreptului la autodeterminare, se apropie astazi prin tendintele de independenta scotiene de succes. Fie ca prin impunerea Dictatului de la Viena, sau prin promovarea secesionismului in fosta Iugoslavie si incurajarea infiintarii de miscarii etnice in toata Europa, Germania isi aroga rolul de arbitru al minoritatilor mascand ambitiile hegemoniste prin teoretizarea autodeterminarii dusa la absurd. Integrarea a Scottish National Party (Partidul National Scotian) intr-o fractiune controlata de ecologistii europeni asupra careia partidul german Bündnis 90/Die Grünen (Alianta 90/Verzii) exercita o influenta masiva, confirma pozitia inoficiala a Germaniei in favoarea dezbinarii Marii Britanii.
Deghizarea ambitiilor politice ale Berlinului in umanism sub pretextul drepturilor omului asigura totodata din partea eliberatilor de maine un nivel inalt de simpatie a Germaniei. Ceea ce stia de asemenea si bine integratul si respectosul Max von Oppenheim a fost ca a milita pentru drepturi culturale in lumea araba nu numai decredibilizeaza puterile coloniale, ci asigura Germaniei viitorii aliati.
Etno-politica Berlinului este totodata si un element punitiv care se aplica statelor atunci cand acestea vor sa iasa din sfera de influenta a Germaniei. Oare sa pedepseasca Germania Marea Britanie pentru euroscepticismul anilor trecuti? Un aliat nu poate chiar asa usor sa paraseasca o alianta cu Germania, precum ne arata istoria in cazul Italie. Dupa ce a Mussolini fost inlaturat de la putere in 1943, Goebbels si-a inotat in jurnalul sau ca „Italienii si-au pierdut prin infidelitatea si tradarea lor oricare drept la un stat national de orientare moderna. Ei trebuie pedepsiti, precum cere legea istoriei in cel mai crunt mod cu putinta.” Seful de propaganda a Reichului se referea la planurile lui Hitler de a pedepsi Italia dezmembrand-o.
Dar care poate sa fie vaccinul impotriva acestui microb care nu face diferenta intre bogat si sarac, fata de care doar germanii par sa fie imuni? Optiunile sunt cat se poate de clare. Ori admitem cu ceva curaj o noua terapie, ori intreaga Europa va fi mutilata de lepra politica cultivata in laboratoarele Berlinului. Este sansa istorica a Romaniei sa treaca de acest moment si sa-si invinga teama ca va pierde Ardealul, printr-un model nou de tara.
Sase din sapte sute de ani de Confederatie, elvetienii nu au avut un nivel de trai de care sa se mandreasca, formandu-si statul multietnic dupa principiul autodeterminarii. Tocmai prin respectul dreptului fiecarei etnii la autodeterminare culturala au formulat ideea unei natiuni voluntariste, formata din dorinta de a apartine unui colectiv din ratiuni politice si nu dupa dreptul sangelui. A apartine unui stat din vointa de identificare politica si nu etnica, a te infratii pentru principii democratice si nu dupa dreptul stramosesc inseamna sa renuntam la un stat national in pericol de dezbinare, in favoarea unei stat definit dupa sistem elvetian. Decupland denumirea de tara de etnia majoritara a romanilor ar insemna in analogie cu modelul elvetian o Romanie care s-ar numi probabil in trei limbi, dar care in schimb nu ar mai avea minoritati. Cu cat mai mult Bucurestiul ar elvetiza Romania cu atat mai eficient ar depasi discutiile pe tema autonomiei maghiare. A invita Budapesta la o elvetizare unei intregi zone a Europei nu poate fi decat de talia unui stat al carui dimensiuni Romana doar viseaza sa le ajunga.
Sursa: Corectnews.com
