Golban: Ländlerul nefiresc romano-german

Nu numai tangoul ci si ländlerul (dans popular german) se poate juca in doi. La fel si cu coruptia. Cotidianul din Munchen „Süddeutsche Zeitung” confirma in editia de miercuri perchezitii la sediile grupului Airbus din cauza unor acuzatii de coruptie legate de contractele EADS cu Romania. Dupa zeci de ani de deductibilitate a spagii de la impozit, Berlinul combate astazi cu manie teutona politica concernelor germane de a-si promova exporturile prin plati imorale catre niste trepadusi cu putere de semnatura cocotati in fruntea statului.
O tara care ne-a ramas de trei ori datoare, la propriu, in ultima suta de ani se erijeaza mai nou in promotor al luptei anti-coruptie prin mandate de perchezitie si virtuti etnice, sub impactul rezultatului recentelor alegerile prezidentiale. Tactica indoielnica ascunsa mereu dupa paravanul corectitudinii si pretextul bunelor relatii economice. Inca de la cel mai renumit ministru al afacerilor externe al Berlinului, Gustav Stresemann, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, aflam in 1926 vis a vis de o datorie istorica a Germaniei fata de Romania, ca subiectul trebuie omorat prin bani oferiti cercurilor politice din tara. Citind presa germana, mesajul este cat se poate de limpede: valorile germane impotriva coruptie nu sunt doar o incercare de a continua campania de virusare informativa a unei lumi cu mitul corectitudinii pe baza etnica, dar si o aroganta de a pune intregul popor roman sub acuzatia generala de a fi corupt.

Trist ca mai bine de saizeci de ani de integrare europeana par sa nu fi deschis Berlinului spiritual noi oportunitati de a-si promova imaginea magulitoare in Europa. Fixatia cu obstinatie a Germaniei pe niste leacuri otravitoare, prin care „promotori ai corectitudinii” doreau sa vindece omenirea intr-un trecut intunecat si pentru care au mai pierdut doua razboaie mondiale, revin in voga. Ecoul in presa germana al victoriei Domnului Klaus-Werner Iohannis exprima interesul deosebit al Berlinului in maniera traditionala bine cunoscuta din istorie, numita prin eufemism „penetrare pasnica”. Consecinta directa fiind instrumentalizarea de catre Germania a aspectului etnic in relatia cu Bucurestiul. De aceea noul presedinte ales trebuie sa fie extrem de circumspect la asemenea avansuri toxice deoarece lupta informativa a Berlinului impotriva Romaniei a intrat intr-o noua dimensiune.

In primul rand Domnul Iohannis este cetatean roman ales de o majoritate in functia de presedinte al tarii. Din aceasta pozitie are capacitatea sa raspunda asalturilor externe, inclusiv germane la cele mai delicate subiecte. Pentru a intelege mecanismul subtil de cotropire informativa a spatiului vital german pana la gurile Dunarii trebuie sa remarcam recrudescenta practicilor de culpabilizare istorica a Romaniei si romanilor din ultimul secol.

Dupa ce au ingropat pe urma cliringul bilateral (1936-1944) a doua datoria de miliarde de euro fata de Romania au folosit cu succes arma culpabilizarii unui intreg popor si a victimizarii Germaniei. Cea mai reusita actiune fiind implantarea romanilor constiinta de tradatori prin actul de la 23 august, prin care am fi suparat Germania. Doar asa se explica de ce in scoli copiii nu invata ca Romania de fapt nu a tradat poporul german ci la ajutat sa scape de un tiran, sau ca un Hohenzoller a incetat razboiul si nu un Popescu, iar ca Italia si Finlanda au iesit din razboi mult inaintea noastra si ca ar fi fost cazul sa contabilizam si noi ciopartirea teritoriala a tarii impusa de Berlin inaintea razboiului.

Cea mai recenta operatiune de culpabilizare a Romaniei consta in promovarea mitului vanzarii etnicilor germani de catre comunisti. Capitol deschis, de altfel in 1997, prin scuza neinspirata a guvernului Romaniei pentru „vanzarea” sasilor si svabilor. Prost inspirat si prost informat demers pentru ca izvoraste din necunoasterea faptului ca Hitler ii transformase in 1934 si pe etnicii germani din Romania in nemti dupa definitia Reichului. Astfel contra unei sume pentru Germania totusi modesta de aproximativ 8000 de marci, Bonnul delimita intr-un fel dupa criterii etnice un spatiu vital si totodata isi asigura forta de munca cu imigranti bine calificati si vorbitori de limba germana. Asa a fost compensat efectul demografic de dupa razboi, asigurandu-se totodata Germaniei divizate postbelice si statutul de victima. De fapt este insa o abordare de tip dublu standard. Mitul traficului cu etnici germani il demonteaza insasi sistemul fiscal al Germaniei care pana in zilele noastre percepe „o taxa de goana” pentru proprii cetateni dornici sa paraseasca tara catre destinatii mai atractive. Daca Germania impoziteaza patente, brevete sau succesiuni pana la zece ani dupa parasirea tarii, de ce n-ar fi fost indreptatita sa perceapa si Romania o taxa pentru educatia oferita emigrantilor.

Domnul Iohannis are asadar sansa unica in istorie de a ajunge cu Germania politica la pace (o pace care oricum nu a fost incheiata nici pana acum cu Berlinul prin tratat). Ar reprezenta si o pace simbolica si de impact cu Germania mitologica din mintea romanilor.

Sursa: Corectnews.ro