Politica monetara in context macroeconomic (II) si economia Romaniei

In prima parte a studiului au fost abordate cateva dintre conceptele care definesc relatia politica monetara – echilibru macroeconomic. Ideea la care subscriu autorii este cea potrivit careia succesul unei politici economice la nivel national depinde si de masura in care se asigura armonizarea tuturor functiilor intitutionale ale statului. Cercetari empirice au condus la ideea ca exista tehnici si metode capabile sa ofere “scanteia” de care are nevoie economia nationala pentru a se redresa.
Principalele capitole care structureaza materialul se refera la:

concurenta monedelor pe pietele nationale;
politica B.N.R. privind rata dobanzii;
obiectivul generic reprezentat de “tintirea inflatiei”;
avantajele creditarii in lei;
despre prioritatile Romaniei pe termen scurt si mediu s.a.

Avantajele creditarii in lei
Revenind la solutia anterior sugerata – poate una dintre cele mai avantajoase (pe care o consideram o posibila alternativa de depasire a crizei in care se tot adanceste Romania) apreciem ca o politica exclusivista de creditare in lei ar duce, in contextul unui deficit comercial cronic, la o depreciere a leului, ceea ce ar afecta piata valutara si ar ingreuna activitatea bancilor straine in tara, obligandu-le sa suporte costuri suplimentare in eventualitatea unei creditari abuzive a populatiei; acestea (bancile straine) ar putea fi puse chiar in situatia de a interveni pe piata valutara pentru a sprijini leul tocmai pentru a asigura amortizarea imprumuturilor la un curs favorabil.
Atunci cand sugeram o asemenea practica nu ne bazam doar pe supozitii logice si deductii firesti, ci avem in vedere si experienta altor tari care au reusit sa se “salveze prin inflatie”. Atata timp cat perspectivele integrarii Romaniei in Uniunea Economica Monetara se indeparteaza odata cu adancirea crizei, nu intelegem de ce aceasta solutie nu a fost pusa deloc in discutie de catre decidenti. O tergiversare a problemei nu face decat sa acutizeze gravitatea situatiei. In conditiile actuale, cetateanului de rand i se spune ca trebuie sa “stranga cureaua” deoarece aceste masuri de austeritate vor asigura iesirea Romaniei din criza. Fals! Actuala politica nu face decat sa creasca si mai mult gradul de dependenta (economica si financiara) fata de exterior. Pentru a argumenta, vom apela si de aceasta data la o reprezentare grafica (vezi figura 3), care sa incorporeze si ideile anterior enuntate:

Fata de solutia prezentata, se impune fi analizata masura in care capacitatile de productie interne ar satisface cererea, care, pana acum, era acoperita in cea mai mare parte prin importuri (dependenta economica anterior mentionata). Daca acest mecanism ar fi fost pus in valoare din timp, nu s-ar fi ajuns – poate – la situatia actuala. Acum eficacitatea mecanismului este diminuata, impunand masuri specifice (de exemplu, acceptarea creditarii in moneda straina doar pentru investitii si sub nici o forma pentru nevoile de consum).

Care sunt prioritatile Romaniei?
Pentru momentul actual consideram ca prioritatile Romaniei pot fi formulate astfel: cresterea competitivitatii economice, reducerea balantei comerciale deficitare si asigurarea cresterii economice. Ancorarea de euro nu ofera o stabilitate monetara, ci antreneaza o dependenta de creditarea externa, creditare care vine la pachet cu bine-cunoscutele criterii de austeritate. Aceste criterii amintesc, oarecum, de acele vremuri nu prea indepartate, cand tot prin rationalizarea alimentelor si a consumului aferent utilitatilor casnice s-a incercat, pentru momentul actual, sa se realizeze anumite tranzactii externe. Astazi, sub paravanul democratiei, se uziteaza un vocabular nou in care cuvantul “austeritate” este frecvent uzitat. Daca in regimul comunist sacrificiul era impus (prin rationalizarea alimentelor si limitarea furnizarii energiei electrice si a agentului termic intre anumite repere orare) astazi masurile de austeritate autodetermina limitarea consumului individual din ratiuni de insuficienta a venitului (care, chiar daca nu a fost diminuat ca o consecinta a masurilor de austeritate impuse, a fost considerabil afectat de nivelul sporit de fiscalitate). Cu alte cuvinte, daca in regimul anterior sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe (in conditiile unei balante comerciale rezonabile), astazi sacrificiul este facut pentru a asigura plata consumului (in conditiile unui deficit comercial cronic, diminuand progresiv sansele de redresare). Tocmai aceasta austeritate are menirea de a mentine Romania intr-o stare de dependenta fata de creditele externe pentru a finanta (culmea!) comertul exterior. Oare acesta sa fie rostul sacrificiilor tarii, respectiv, finantarea produselor de consum straine, dezindustrializarea tarii si devastarea agriculturii?
Analizand integrator intreaga problematica se poate lesne intelege ca nu exista nici o dovada empirica, valida, ca un anumit nivel al PIB-ului sau al inflatiei ar avea efecte favorabile pentru cresterea sau stabilitatea economica. Cifrele sterile care au fost sau sunt trasate de politicieni au fost si sunt preluate ca niste cutume fara a fi mai bine analizate.
Redresarea balantei comerciale prin deprecierea leului ar scumpi produsele de la import, ar ieftini forta de munca in tara, ar crea noi locuri de munca ar spori competitivitatea economica ar atrage noi investitori si ar avea o contributie favorabila pentru dezvoltarea agriculturii romanesti (chiar daca adeptii teoriei monetariste nu ar imbratisa pe deplin acest scenariu, consideram ca este cel mai realist si mai avantajos decat continuarea indatorarii externe).
Estimarile privind eventualitatea intrarii Romaniei in UEM sunt rezervate. Oricum, actuala politica indeparteaza perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmarind ca Romania sa fie – in continuare – o buna piata de desfacere (pe spezele populatiei!). Toate acestea ne determina sa formulam o noua intrebare: de ce nu schimba strategia?
O noua institutie: Casa de conversie
Ca alternativa la masurile adoptate in prezent, punem in atentia decidentilor politici posibilele implicatii privind conversia tuturor creditelor contractate anterior in moneda straina si continuarea creditarii exclusiv in moneda nationala. Pentru cei ce inteleg profunzimea acestei propuneri, admitem ca fundamentarea ideii de convertire a creditelor in lei trebuie sa puna in balanta avantajele dar si riscurile (consecintele) unei asemenea interventii pe piata valutara.
Plecand de la experienta altor tari (de exemplu, Ungaria care a interzis recent creditele in valuta sau Germania care intre cele doua razboaie mondiale a recurs la o astfel de tehnica pentru a esalona datoriile) admitem ca pentru a se transpune in practica aceasta tehnica se poate recurge la infiintarea unei “case de conversie” (o institutie a statului aflata sub directa coordonare a BNR). Concret, aceasta casa de conversie ar urma sa preia toate creditele contractate in valuta, convertindu-le in lei (la cursul zilei). Practic, mecanismul functionarii sale ar putea fi redat astfel.
Introducerea in schema a casei de conversie trebuie vazuta in avantajul ambelor parti:
– pe de o parte, titularii de credite sunt feriti de riscurile valutare la care erau expusi initial (ori de cate ori se inre-gistra o depreciere a leului);

– pe de alta parte, bancile creditoare sunt ferite de riscul nerecuperarii creditelor contractate (ori de cate ori un debitor intampina dificultati in rambursarea creditului contractat, banca este expusa riscului de nerecuperare a creditului).

Sursa: www.tribunaeconomica.ro