Relatiile romano-germane: un bilant fara rezultate anuntate
Daca Jules Verne ar scrie romanul «O calatorie spre centrul pamantului» in zilele noastre, ar cauta probabil intelesul profund al runelor mai degraba in Germania decat in Islanda, tinand cont totodata de perceptia germanocentrica a Berlinului in Europa. Duminica am aflat din presa, ca luni, 16 aprilie, va avea loc o vizita oficiala a domnului ministru de Externe Dr. Cristian Diaconescu la Berlin, cu ocazia aniversarii a doua zeci de ani de la semnarea tratatului de prietenie germano-roman, in cadrul careia va avea o intrevedere cu omologul sau german Guido Westerwell si va tine o cuvantare cu posibilitatea unei discutii deschise cu participanti la Casa Europei.
Am facut tot posibilul sa particip si eu la aceasta discutie deschisa si am solicitat prin email Ambasada Romana de la Berlin sa ma includa pe lista de invitati si am luat primul avion spre Berlin. Gratie amabilitatii functionarilor Ambasadei am fost trecut pe lista de invitati, chiar daca termenul final pentru inscrieri a fost pana pe 12 aprilie. Discursul domnului ministru de Externe a fost o elogiere a Germaniei plina de patos si fara pic de umbra. Din pacate ministrul de Externe al Germaniei, Guido Westerwelle insa nu a participat la acest eveniment, precum politetea elementarea ar impune, lasand cuvintele de lauda aduse la adresa Germaniei fara onorul gazdei.
Chiar ma asteptam la un moment dat, dupa o elogiere supra incarcata si neintrerupta a legaturii, sprijinului, traditiei, educatiei, colaborarii germano- romane, sa mai aud ca si originea latina a limbii romane este de fapt oarecum germana. Incoronarea Germaniei in acest discurs filogerman desigur a fost finalizata cu o informatie valoroasa adresata auditorului, ca insasi fiica domnului ministru este o absolventa a uni liceu german. Granitele etnice intre compatrioti si gazedele germane s-au putut observa cu usurinta, in mod special prin zambetul satisfacut si languros al germanilor. Bagheta aprobarii prin zambet o detinea in timpul intregii incoronarii oratorii a Germaniei, domnul ambasador al Berlinului la Bucuresti, Andreas Mettenheim. Moderatorul acestui eveniment, Domnul prof. dr. Eckart Stratenschulte de la Academia Europeana din Berlin a promis participantilor posibilitatea de a adresa intrebari critice Domnului Ministru pe urma discursului de 30 de minute. As fi avut multe intrebari precum ar fi
1) de ce Germania nu condamna Pactul Molotov-Ribbentrop sau Dictatul de la Viena, ambele fiind tratate germane care au vizat secesiunea Romaniei, transformand gogoasa de la Versailles alias Romania Mare intr-un covrig la rasarit de Carpati, rapiti de doua treimi din teritoriul tarii?
2) de ce nu am semnat cu Germania un tratat de pace dupa razboi si reunificare si am trecut direct la prietenie?
3) de ce nu avem cu Germania un parteneriat strategic asa cum avem cu SUA, Franta, Polonia etc.?
4) de ce retalierii germanii exploateaza doar piata de desfacere a Romaniei, fara a crea locuri de munca, ingreunand astfel oportunitatiile pentru taranii romani?
M-am rezumat doar la creantele comerciale ale Romaniei de peste 18 miliarde de euro acumulate in baza acordului de cliring in perioada 1936 – 1944. Am vrut sa stiu daca Romania a renuntat, in baza Tratatului de Pace de la Paris din 1947, la aceste creante sau nu. Raspunul domnului ministru a facut trimitere la raspunsurile date de BNR si MFP in anul 2010. Moderatorul insa mi-a sugerat sa continui discutia cu domnul ministru in cadrul receptiei dupa incheierea programului oficial.
M-a surprins amabilitatea domnului ministru in cadrul unei scurte discutie pe acest subiect, care mi-a asigurat ca ma va pune in legatura cu un oficial al Ministerului pentru a-i explica inca o data detaliat si a-i expune informatiile referitoare la aceste creante. De o remarcabila amabilitatea au fost uzantele diplomatilor romani si a functionarilor Ambasadei din cadrul acestui eveniment. Fara experienta in lumea diplomatilor, anticipand aceeasi politete din partea ambasadorului german de la Bucuresti, precum tocmai invatatsem din partea diplomatilor Romaniei, mi-am luat inima in dinti si am salutat, intinzand mana pretorului Berlinului la Bucuresti, care mi-a lasat bratul in aer, de parca as fi performat un exercitiu de yoga. M-a salutat cu intrebarea daca eu sunt acela cu creantele. Mi-a evitat numele de parca ar fi in buna traditie a evidentei numerelor tatuate din cele mai intunecate zile ale trecutului. Mi-a adus la cunostiinta, intr-un ton ironic, ca as fi singur cu problema creantei, la care i-am raspuns ca ar trebui sa cunoasca Romania si ca corectitudinea politica in opinia publica nu este neaparat identica cu simpatia si solidaritatea fata de mine exprimata intre patru ochi. I-am dat ca exemplu pe insusi domnul ministru care, inainte de a fi numit in functie, m-a incurajat intr-un mod deosebit de calduros in cadrul unei interventii telefonice intr-o emisiune televizata. Totodata i-am semnalat cele peste 4200 de semnaturi adunate pe internet pentru recuperarea acestei creante. Am fost uimit de dispretul la adresa petitionarilor, la adresa acestui instrument de exercitiu al democratiei, din partea ambasadorului german, care a spus ca astfel de semnaturi ar fi in afara legii. L-am contrazis si i-am explicat ca insasi in Germania exista aceasta forma de petitie electronica. Gestul care a urmat, mi-a aratat ca s-a aclimatizat si cu uzantele de cartier ale Bucurestiului, gesticuland un «las-o» si urandu-mi de la doi metri «mult succes». Se pare ca salutul nu este inclus in uzantele diplomatice ale germanilor de pe metereze.
Care este bilantul relatiilor romane-germane in mod concret in afara de elogierea Germaniei, nu am putut afla. M-am bucurat sa aud cuvinte de lauda ale Germaniei la adresa sacrificiilor Romaniei pe urma implementarii austeritatii, care au dus la o reducere a salariilor fara precedent in Europa. Chiar si dupa 70 de ani, radiografia neamului facuta de geopoliticienii germani si expertii nazisit, care ne considerau un popor rabdator sa indure foametea este cat se poate de actuala. Oare pana cand?
Sursa: www.corectnews.com
