Din lecţiile de emancipare ale domnului Fabritius

Emisiunea „Jocuri de Putere” a lui Rareş Bogdan l-a avut joi invitat pe românul din Diaspora Bernd Fabritius. Ca de obicei, ex-deputatul din Bundestag şi-a arătat susţinerea faţă de activitatea doamnei Kovesi, faţă de misiunea acesteia de a pune degetul pe rană, părând a fi consternat de pericolul în care se află democraţia din România. S-o fi gândit la antiteza dintre fosta patrie bananieră şi cinstea şi ordinea germană. Ca în cursele Munchen-Sibiu, unde auzi adesea – „Aşa ceva în Germania nu se poate” -, domnul Fabritius a răspuns unei întrebări legat de numărul miniştrilor condamnaţi din Guvernul german, că în ţara sa actuală, un condamnat merge la puşcărie. Şi a precizat că nu-şi aduce aminte de vreun caz. Cu alte cuvinte, unii vând seminţe pe peronul autogării, la o discuţie despre curăţenia din Germania, iar alţii ne vând gogoşi la televizor.

Pe domnul Fabritius îl înţeleg. Ca cetăţean german de rând, eu conduc de ani de zile cele mai scumpe maşini Mercedes şi le prefer chiar dacă au mereu câte o hibă. Mă uit cu stupoare la faptul ca mitul calităţii, în sensul lucrului bine făcut, se aplică şi la corupţie. Pentru noul aeroport din Berlin s-au plătit până cum 6,5 miliarde de euro, dar deoarece a fost construit greşit va fi demolat şi refăcut. Alt aeroport german, Franz-Josef Strauss din Munchen, care poartă numele unui fost tătuc al Bavariei (fost prim-ministru), s-ar putea numi mai pe scurt „Katiuşa”, aducând un pios omagiu unui legendar traficant de arme german. De anchete nu se aude nimic, pentru că statul nu-şi scoate singur ochii. Poliţia federală germană vorbeşte despre peste douăzeci de mii de cazuri de corupţie anuale. Fireşte, se referă la cele fără girul politicii. Că doar nu o să îi dea procurorii germani cancelarului poalele peste cap, să-i uşureze lui Fabritius linguşelile la Merkel, crezând că este poştaşul!

Încă din timpurile în care emancipatul domn Fabritius era pe baricade pentru drepturile comunităţii LGBT din Germania, se ştia ca Berlinul se opune transparenţei subvenţiilor directe a fondurilor UE. Oare de ce? De asemenea, era cunoscut faptul că afacerile Siemens EADS, MAN, Daimler, Ferrostaal sau Volkswagen au devenit un brand pentru corupţie la fel cum sunt pentru calitate germană. Să nu uităm nici că, din bani europeni, Kohl a vrut să transforme bălăriile estului Germaniei într-o Veneţie, prin canale şi porturi care azi sunt în paragină. Refuzul fostului cancelar de a divulga din motive de onoare numele finanţatorilor conturilor negre ale partidului din oaze fiscale a rămas nesancţionat. Secretul l-a dus cu el în mormânt. În Germania nedivulgarea complicilor (tăinuirea corupţiei) este o datorie de onoare. La fel cum este de nesancţionat activitatea altui fost cancelar, Gerhard Schröder, înregimentat la conducerea Gazprom.

Nici despre procesul împotriva NSU, Organizaţia subterană naţional-socialistă, care ani de zile a asasinat cetăţeni germani de origine străină, pare că nu a auzit Fabritius. O justiţie nepăsătoare, un serviciu secret cu mâinile pătate şi aparente erori ale anchetatorilor conturează un tablou monstruos al statului de drept german. Ce bine că domnul Fabritius mai vine prin România, să mai înveţe ceva! Pe cât de bine primită este deschiderea şi susţinerea căsniciilor de acelaşi sex, domnul Fabritius fiind personal un exemplu onorabil în această zonă a iubirii fără dogmă, pe atât de orb pare pentru corupţia din Germania, strigătoare la cer.

Poate că noi suntem ca neam de rupţi în fund şi avem, de aceea, o dorinţă puternică de a primi lecţii. Apelul meu este însă ca domnul Fabritius să nu o facă de fiecare dată cu bocancul! Poate, de pildă, să ne dea cu poşeta în cap.