Tron sau Eurovision

Conchita Wurst, o bruneta austriaca cu talie supla si zambet felin a luat de 10 mai premiul Eurovisionului. Doar barba interpretei starneste nedumeriri asupra vointei procreatie de a trimite pe pamant un Adolf sau o Eva; cel putin de data acesta divinitatea nu a daruit Austriei un exemplar cu talent la desen care sa cotropeasca Europa cu soldati, ci un simplu pusti androgin cu simt muzical, care sa capteze un intreg continent printr-o piesa mediocra si miscari din sold. Dupa mai bine de optzeci de ani, „made in Austria” supune prin puterea voturilor telespectatorilor, fara un singur glont, intregul Hinterland pana la Ural.

Iar noi, tot de 10 mai, de Ziua Monarhiei? Chiar nu cautam sa identificam originea romaneasca a geniilor? Consider ca purtand barba neagra castigatorul Eurovisionului 2014 a plagiat, un cantec vechi de mahala, ulterior subiect al romanului de N.D. Cocea «Pentru-n petece de negreața», fredonand cu aceeasi defectiune melodia, «Ce-i cucoana precupeata/ De te tii asa mareata». Iata cum dupa aproape un secol, se afla si acel petec de negreata cantat prin mahalale micului Paris de odinoara in ascensiune, traversand saltul civilizator de la poala la barbie, mai iute decat putea creste vestita barba Carolina. In buna traditie a regilor Romaniei doar doi din patru, aveau barba; numai Carol si Ferdinand, cu merite alese pentru tara si neam purtau acel simbol rezervat masculinitatii.

Cu ocazia Zilei Independentei, doar la o zi dupa Ziua Europei, Romania a intampinat aceasta cascada de evenimente si cu emisiuni demne sa comemoreze pe masura aceasta zi istorica in amintirea colectiva a neamului. Vineri seara, la ora de varf, Rares Bogdan in emisiunea „Jocuri de Muiere” a cucerit si telespectatorii emisiunii care rula in paralel, „romanii au talent”, prezentand unei tari intregi imagini din Bucurestiul imberb al Romaniei interbelice. Emisiunea, cunoscuta si pentru imagini de epoca care starnesc nostalgie, vineri la ora 21 la lectia de macrame s-a crosetat modelul Romaniei monarhice, mai presus de toate problemele omenirii. Se subintelege de ce acest candidat pentru functia al Maresalului Curtii, pe post de moderator, forteaza inteligenta romanilor, intrebandu-i ce ar fi fost daca Romania ar fi fost monarhie. Trist dar adevarat, ca in zilele noastre, monarhia a devenit un sinonim al ipocriziei, care confunda culori pestrite de pe vremea lui Carol Voda cu Rares Oda. Castigatorul austriac la Eurovision cel putin hraneste asteptarile ca anul viitor evenimentul va fi tinut la Viena, etalon al micii burghezii, dornice de spoiala printisorilor si top destinatie de shopping.

Deziluzionați dupa doua decenii de republica, de ce nu ar purta si Printul Duda barba si ar canta pentru tara la Eurovision? actor fiind, suspectat ca ar fi regina, ar cuceri cu un remake al cantecului din romanul lui N.D. Cocea intreaga Europa. O astfel de prestatie chiar de 10 mai, de ziua Socrului ar fi pentru nostalgicii neamului revenirea la adevaratele valori nationale si punctul culminant al integrarii Romaniei in familia europeana.

Macrameul geopolitic la sfarsitul emisiunii pentru casnicele acaparate de esprit-ul tanarului cu nume de domnitor, a luat forme concrete: In burtiera emisiunii se punea intrebarea strategica pentru neam si elite daca, Printul Nicolae sau Printul Charles al Angliei ar putea ocupa locul pe tronul Romaniei. Charles, Printul mostenitor al Anglie, din oficiu mantuitor peste sute de triburi ale fostului Commonwealth, ar putea fi printr-un avant de elogiere a valorilor neamului, nu doar eco-agronom de Sighisoara ci si Voivod de Alba Iulia, sau chiar salvator al dinastiei cu nume de berarie germana, „Vehringen la litru”. Si iata cum monarhia salveaza Romania. Astazi, pe un fond ucrainean tensionat, macar am putea renunta la controversata statie de radar din Deveslu in favoarea unui loc impanzit de flori si numit Camilla. Nici cel mai inrait soldat cazac pentru o cauza ruseasca, nu ar dori sa ne cucereasca cu o astfel de regina. Camilla s-ar inscrie perfect si in rolul de figura totem a monarhie romanesti fiind totodata expresia unui eros colectiv a clasei muncitoresti. Ion Cristoiu explica telespectatorilor, care ar fi fost rostul lumii daca astazi il aveam pe Duda pe tron: Fara doar si poate o Prinzessin Duda von Vehringen la halba, ne integra mai mult in Europa decat oricare emisiune cu imagini alb-negru a Bucurestiului infidel de odinioara.

Sa ne suspectam compatriotii de buna credinta; similar eroul romanului lui N.D. Cocea, Andrei Vaia, mai cred si ei intr-o implinire sentimentala, departe de lumea oraselor, in fidelitatea si puritatea domnisoarelor de la tara, intr-o lume a basmelor cu printi si printisori. De aceea „Totu-n dulcea noastra tara e chestie de fuste si invarteala” (p. 230).

Articol preluat de pe CorectNews