Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

Acordul a fost completat cu Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Reich-ul German si Regatul Romaniei, care a fost semnat la 23 martie 1939. Deoarece Germania hitlerista importa din Romania mai mult decat exporta, aceasta obligatie, la inceput limitata ca suma, a ajuns in anul 1942 sa nu mai aiba nicio limita conventionala de suma. Fluxul de marfuri romanesti spre Germania, fara un flux echivalent dinspre Germania spre Romania, s-a soldat cu saracirea de marfuri a populatiei romanesti, cu o crestere a inflatiei si cu o creanta in marci nevalorificabila a BNR fata de Casa de compensatie germana. Aceasta creanta a reprezentat un credit fortat in marfuri acordat economiei germane de economia romaneasca.

La data de 7 septembrie 1944, datoria Germaniei fata de Romania ajunsese la suma de 1,126 miliarde Reichsmark. Actualizata, suma este estimata la 19 pana la 99 de miliarde de euro, in functie de dobanda la care ne raportam (2,5% pe an sau 4% pe an).

„E foarte important de retinut”, spune Golban pentru CorectNews, „ceea ce ar putea si ar fi indreptatita sa ceara Romania este un varf din cliringul necompensat. Nu e un rezultat al tuturor tranzactiilor. E un mic amanunt necompensat”.

Radu Golban invoca articolul 28, paragraful 4, din Tratatul de pace dintre Romania si Puterile aliate si asociate, adoptat in 10 februarie 1947, la Paris, prin care Romania renunta la pretentiile sale fata de Germania, cu exceptia contractelor si obligatiunilor contractate intre cele doua tari inainte de 1 septembrie 1939.

Raspunsul din 20 septembrie 2010 al Guvernului Federal la interpelarea parlamentarului Ulla Jelpke se leaga de aceasta data – 1 septembrie 1939 – si arata ca Tratatul din martie 1939 a fost, de fapt, ratificat la 20 decembrie 1939 si a intrat in vigoare o luna mai tarziu, lucru care ar exonera Germania de orice datorie fata de Romania.

Golban respinge aceasta explicatie. In opinia sa, formularea „acordul de cliring din 1939” e gresita, pentru ca acel acord a fost comercial, cel de cliring fiind incheiat in 1935.

Romania ar putea solicita punerea in functie a sistemului de rezolvare a disputelor prevazut la Conferinta de la Londra pentru cazuri similare, sau ar putea initia un proces la Haga, profitand de precedentul Elvetiei, care a revendicat cu succes de la Germania o datorie similara. Sau ar putea duce tratative directe cu Germania. Insa guvernantii au, se pare, alte prioritati.

Sursa: www.corectnews.com

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.